miercuri, 25 decembrie 2013

Sunt atat de recunoscatoare ...


In ultimii ani Craciunul devenise o zi ca oricare, o zi de care uitam sa ma bucur si mai ales sa o impart cu ceilalti. Bucuria nasterii lui Isus era umbrita: de perceptii diverse, majoritatea negative, de lipsuri, mai ales de natura emotionala, de neitelegeri si neacceptari. N-am constientizat ca tocmai asta ar fi putut sa ma scoata din starea de letargie si sa ma readuca pe linia de plutire.

Anul trecut am ales sa ma bucur de Craciun si nu mi-a pasat de loc de ceilalti din jur, eu l-am invitat pe Isus sa sarbatoreasca impreuna cu mine, doar este ziua lui si m-am bucurat ca el mi-a raspuns cu caldura si lumina. De fapt el o face pentru oricine, nu ca as fi eu mai cu mot, doar noi nu vedem. Anul acesta inainte de Pasti am hotarat sa-mi schimb viata radical. Lumina pe care am luat-o la Pasti mi-a ramas in suflet si m-a ajutat sa trec peste toate greutatile, mai ales cele de perceptie. Anul acesta cadourile de Craciun au venit unul dupa altul, care mai de care, unele fizice, altele spirituale, toate utile, necesare, extraordinare. Mai ales in ajun cadourile de toate felurile s-au apucat sa curga, unul dintre ele extrem de neasteptat si minunat.

Si iata-ma acum, celebrand cu bucurie nasterea Mantuitorului, chemand la masa mea pe sarbatorit, arhanghelii si ingerii si pe toate entitatile de lumina care au avut placerea sa se alature. Chiar daca am fost fizic mai mult singura in seara de Ajun, n-am simtit decat lumina, caldura si iubire. Sunt extrem de recunoscatoare. Iubirea ce-mi umple sufletul nu o pot descrie, va doresc sa o simtiti.

Daca eu credeam ca nu mai am ce surprize sa primesc, m-am inselat. Am primit dimineata la prima ora o colinda pe telefon, inca una in jurul pranzului, apoi am vorbit cu doua prietene vechi pe facebook, de care nu mai stiam nimic de 25 de ani. Apoi parintii mei m-au asteptat cu masa plina, desi de cand nu mai mananc carne le e destul de greu sa faca mancare separata pentru mine si am pus tara la cale.
Singura suparata a fost Alia, pisicuta mea, care a fost transportata infofolita in brate de la mine pana la ai mei si inapoi, lucru deloc pe gustul ei. Dar si pe ea au asteptat-o surprize, pentru ca parintii mei o adora si o rasfata excesiv. Chiar daca e o salbatica si inca nu stie sa se poarte frumos.

Sunt atat de recunoscatoare pentru aceste minuni, multumesc lui Dumnezeu si tuturor ajutoarelor lui pentru ca mi-au spulberat teama ca ma voi simti singura de sarbatori si ca voi fi trista! Am fost atat de fericita in zilele astea, am avut parte numai de bucurii, de surprize si de impliniri! Multumesc si ingerilor intrupati care au amplificat fericirea mea zilele acestea si le doresc sa fie rasplatiti regeste, de o mie de ori cu cat au daruit!

Cu dragoste,


Iulia  Vulpe


Un comentariu: