sâmbătă, 7 decembrie 2013

EU te iubesc pentru că EȘTI

Sunt zile și zile, unele mai senine, altele mai întunecate ... Se pare că în ultima săptămână am mai avut de trecut câteva hopuri, am mai avut de descărcat unele conștientizări, am mai avut de curățat un raft din cămara sufletului meu.
Ce faci când te simți trist și nu prea știi de unde să te aduni ? Am încercat de-a lungul timpului mai multe metode dar singura care a dat rezultate a fost: privitul în oglindă. Așa că m-am postat în fața oglinzii din baie și m-am privit. Și nu mi-a placut ce văd ... Ochii roșii și încercănați, părul cărunt care a crescut și se vede urât, comisurile gurii puțin lăsate, umerii prea lați, sănii prea mari ... și m-am oprit aici cu scuza că atăt văd din cauză că oglinda este mică. Și am început să plâng ... ca o constatare, plâng destul de des în ultima vreme ... Am început să vorbesc cu mine:
- Cine ești, că nu te recunosc ?!
- Sunt CINE vrei TU să fiu ...
- Eu nu vreau așa ceva !!
- Atunci privește-mă cu alți ochi, privește-mă în adâncul meu ... Poate că ai cam evitat asta în ultima vreme ...
M-am oprit pentru că aceste vorbe m-au enervat. Ce mai vreți de la mine ?! Nu am făcut până acum tot ce am putut, nu am suferit destul în viața asta, nu am primit destule lecții, nu am ajutat și ajut atâția oameni zi de zi ?!!!
- Când o să mă simt și eu fericită, împăcată cu mine și cu viața mea ?!
- Atunci CÂND o să vrei TU ...
Nu m-am liniștit deloc, din contră ... m-am enervat și mai tare ... Am înțeles că nu îmi este de ajutor să mă cert eu cu mine și cu ghizii mei.

Am închis ochii .... Și din nou am întrebat:
- Cine ești tu ?!
- EU SUNT ...
- Bine, bine ... lăsați-mă cu chestiile astea ... am nevoie de ceva concret, real !
- Este cât se poate de real ...
- EU SUNT ?! ATÂT ?!
- Este cel mai real fapt ...

Am tras adânc aer în piept. Am deschis ochii și m-am privit. Vroiam mai mult de atât, credeam că merit mai mult de atât. Am închis din nou ochii și .... am văzut LUMINĂ ...
- Uite, EȘTI LUMINĂ ...
Și sufletul mi s-a umplut de căldură. Am simțit lumina și căldura cum se răsfiră în tot corpul și mă înconjoară. Și atunci le-am văzut ... Mi-am văzut aripile: albe, fine, blânde, calde și atât de frumoase ... Am simțit că sunt atât de ACASĂ ... am simțit cât de mult sunt iubită, am simțit cât de mult sprijin primesc, am înțeles că tot ce trăiesc mi-am asumat cândva și am făcut-o cu multă responsabilitate.
- Este minunat că îți urmezi calea ... e bine să o faci gândindu-te și la tine ... fi blândă cu tine și cu sufletul tău. Tot ce trăiești este exact CE și CUM este menit să fie. Indiferent ce alegere faci, nu greșești. EU TE IUBESC ... pentru că EȘTI !

Mulțumesc.
Monica Turic


2 comentarii:

  1. Minunata regasire. Ma bucur ca ai trait-o si tu. La mine a fost putin diferit, dar stiu cum te simti. Sa te bucuri de Acasa. Meriti asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu este prima data... dar de fiecare data este altfel si... da, este atat de bine !!! :)

    RăspundețiȘtergere