duminică, 8 decembrie 2013

Prima intalnire cu ingerii...

.
 E greu sa stiu daca aceea a fost prima intalnire cu ingerii, dar aceea a fost prima constienta. De ceva vreme faceam uleiuri cosmetice si cu efect terapeutic. Si pentru ca timpul nu-mi ajunge niciodata, eram in viteza, ca deobicei. Imi amintesc ca aveam intr-o mana vreo 10-15 sticlute de ulei intr-o plasa mare si in cealalta mana rucsacul cu notebook-ul si agenda. Pentru ca trotuarul era ca dupa bombardament si pentru ca ma grabeam, m-am impiedicat si era cat pe ce sa dau cu nasul de pamant si sa sparg toate sticlutele si laptopul, deasemenea. Si cu toate astea ceva sau cineva m-a tinut, de parca pieptul meu era impins in spate si am facut niste pasi nefiresti, fara vreo legatura cu realitatea, de parca eram o papusa de carpa pe care o manevra altcineva. Cine s-a uitat atunci la mine sigur nu a inteles cum de nu am cazut. Dupa ce m-am echilibrat, m-am oprit, am multumit si am inceput sa plang. Nu puteam intelege ceea ce tocmai se intamplase. Stateam buimaca in mijlocul trotuarului si incercam sa gasesc o urma de logica, o urma de rational in acest eveniment si nu reuseam decat sa devin si mai bulversata. Apoi dintr-o data am inteles. Cineva are grija de mine si nu poate fi decat un inger. Atunci nu stiam, dar a fost arhanghelul Mihail.

Atunci a fost primul meu contact constient cu ingerii. De atunci am tot experimentat intalniri sau ghidari din partea ingerilor. Dupa ce am fost initiata reiky mi s-a spus ca am primit niste ingeri care ma insotesc si cu care ar fi bine sa intru in contact. Asa am si facut. Desi stiam ca am doi ingeri mari in preajma mea, nu stiam mai nimic despre ei. Stiam ca unul este luminos si blond, pentru ca il vazusem in meditatie si ca se afla in dreapta mea si celalalt mai putin vizibil, mai timid, aflat in stanga mea. Asa credeam eu, ca e mai timid, dar de fapt vibratia lui era mult mai inalta decat a mea si nu reuseam sa-l vad clar. Era mai mult ca o ceata sau ca un val de material.

Am fost in biserica din Piata Crucii si m-am rugat. Atunci am aflat cum se numesc cei doi. Cel din dreapta mea, imbracat in haine vaporoase violet este arhanghelul Zadchiel, iar celalalt, cel din stanga mea, arhanghelul Raziel. Misiunea mea este legata de acesti doi arhangheli. Inca nu stiu foarte clar ce anume  trebuie sa fac cu fiecare dintre ei, dar de fiecare data cand am nevoie de ei, ma ajuta si imi arata ca sunt langa mine.

Dar nu numai ei sunt in preajma mea acum. De fiecare data cand cer protectie, Mihail impreuna cu ceata lui de ingeri vine sa ma protejeze. Am invatat in timp sa cer protectie lui Mihail si le-am spus si altora sa o faca. Mihail vine cu drag ori de cate ori aveti nevoie si va infasoara in lumina sa albastra-purpuriu. Desi umblu mult dupa lasarea intunericului si nu neaparat pe cele mai luminate strazi, de fiecare data ma simt in siguranta si linistita dupa ce Mihail imi ofera protectia sa.

Am cerut ghidare pentru a alege cea mai scurta cale catre diverse locatii, mai ales atucni cand eram grabita. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa cer ajutor si mijloacele de transport sa vina una dupa alta si mai ales in  ordinea in care aveam eu nevoie. Atunci cand ma grabesc si merg pe jos, mi se intampla sa nu stau la semafoare, pentru ca toate se pozitioneaza pe verde. O data eram pe trecere de pietoni si o masina venea cu viteza spre mine. Eram deja la mijlocul strazii si nu stiam ce sa fac, sa ma intorc sau sa alerg mai departe. Pana sa ma hotarasc eu, am fost trasa de pe trecerea de pietoni. Nu era nimeni langa mine, dar eu eram trasa de mana inainte.

Ma urmaresc numerele repetitive, in special 11, ma urmaresc literele x, y, z si literele dublate. Fie ca e vorba de numere de masini sau reclame, mie imi cad ochii in principal pe acestea. Orele fixe deasemenea ma insotesc pe tot parcursul zilei, iar daca nu sunt fixe, sunt compuse din cifre care se repeta. Deasemenea gasesc pene in locurile cele mai diverse. Deobicei unde nu ar avea ce sa caute.

Arhanhelul Rafael m-a ajutat nu o data sa ma vindec sau sa vindec pe altii. Pisicuta mea, care  acum are aproape 4 luni s-a imbolnavit intr-o zi pe cand avea 2 luni. Tocmai o deparazitasem intern si probabil de la pastiluta de deparazitare s-a simtit rau. A fost apatica toata ziua, eu am avut treaba tot timpul si nu stiam ce sa fac cu ea. A ramas cu un prieten, care din 2 in 2 ore imi spunea starea ei. In loc sa se simta mai bine era tot mai rau. La un moment dat m-a sunat sa-mi spuna ca are nasul uscat si febra mare. Atunci l-am rugat pe Rafael sa ma ajute. Sa reverse lumina sa verde smarald peste Alia si sa coboare febra si sa o faca bine. Dupa jumatate de ora, prietenul meu m-a sunat sa-mi spuna ca Alia e bine, nu mai are febra si s-a dus sa manance si s-a si jucat putin. Alia a acceptat neconditionat ajutorul divin, iar acest lucru s-a vazut imediat. Animalele sunt incredibile, asa cum sunt si copiii. Ei accepta mult mai usor si vindecarea se face foarte repede. Ar fi extraordinar daca si noi ceilalti am avea atat de multa credinta incat vindecarile sa se faca instant, dar din pacate noi nu acceptam ajutorul, fie pentru ca avem impresia ca nu-l meritam, fie pentru ca nu credem ca putem primi un astfel de ajutor rapid de la cineva.

Mai am multe de povestit, dar pentru seara asta cred ca ajunge. Magia sarbatorilor a inceput. Sa nu uitati ca minunile se intampla, daca le dati voie. Dumnezeu sa va ocroteasca prin ingerii lui!
  
Cu dragoste,
Iulia Vulpe



2 comentarii:

  1. Ce frumos, Iulia. Experienta ta imi aminteste de un moment din viata mea, mai exact acum 5 ani. Primisem o pereche de pantofi de la o prietena care i-a cumparat pentru ea dar s-au dovedit a fi prea mari. Nu-i purtase si mi i-a facut mie cadou. Am simtit o enegie foarte neplacuta cand i-am incaltat dar nu am bagat in seama pentru ca atunci nu prea credeam eu in energii si lucruri din astea. I-am purtat intr-o zi cand m-am dus la Scoala din Sanandrei si cand m-am intors, am trecut prin Piata 700, care era in renovare. Sarind de pe o dala pe alta in zona aflata in renovare, am calcat pe o dala care parea foarte stabila dar care era asezata pe o piatra. Cand am calcat pe ea, piciorul a alunecat sub dala si mi-a acoperit piciorul prinzandu-l in acea groapa. Este un moment din viata mea despre care nu imi amintesc nimic. Nu stiu cum am scos piciorul de acolo, fara sa am ciorapul rupt, fara sa fiu macar zgariata si doar cu curelusa de la pantof rupta .... Toata greutatea corpului meu s-a lasat pe acel picior cand am calcat pe dala si totusi nu am avut nimic. Am incercat sa mai port pantofii dupa ce am cusut curelusa rupta si m-am impiedicat rupand-o din nou. Atunci m-am prins ca ar fi indicat sa nu-i mai port. :)
    Te pup si multumesc pentru impartasirea acestor trairi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citesc si ochii mi-se umple de lacrimi,lacrimi de bucurie si recunostinta.
    Recunosc aceste semne,care apar si-n viata mea,sunt mandra de voi fetelor,sunt mandra de ingerii mei Namaste ♥

    RăspundețiȘtergere