Toti se agita in jurul meu si asteapta cu nerabdare noul an. Plansete si vaicareli: a fost un an greu, sa se termine odata, sa inceapa un nou an ca ne-am saturat ... Da, 2016 a fost un an provocator si stiu ca toti anii provocatori din viata mea au fost mari salturi pe scala evolutiei. 1984 a fost anul in care am pierdut-o pe bunica si s-a nascut fratele meu. Aveam 10 ani si am cunoscut un proces brusc de maturizare si responsabilitate. 1992 anul in care am terminat liceul si gustul libertatii a venit la pachet cu sentimentul de abandon. 1998 a fost un an de destin. Atunci mi-am schimbat traiectoria, atunci am ales cu adevarat misiunea mea in viata: plecarea din sanul familiei, intrarea la facultatea de Psihologie, inceputul unei noi relatii de viata. 2009, un an de-a dreptul traumatizant, anul in care m-am recunoscut invinsa si am lasat garda jos ... si s-a produs cel mai neasteptat miracol din viata mea: Ingerii si lumea lor :) Poate de aceea 2016 nu mi s-a parut un an chiar greu ci mai degraba apasator. Ca atunci cand mergi intr-o drumetie si cari un rucsac foarte greu. Iti cunosti drumul, identifici cararea si incepi urcarea ... dar rucsacul este al naibii de greu si, desi inaintezi, o faci cu greutate si apasare. Incerci sa-ti mai distragi atentia, ba cu un copac pe care il imbratisezi, ba mai dai peste un izvor cu apa limpede si racoritoare, ba mai asculti cantecul pasarelelor ... si parca rucsacul se mai usureaza din cand in cand.
Cam asa a fost 2016 pentru mine si mi-a adus cea mai importanta constientizare a vietii mele:
,,Sunt in siguranta si fara sa car acel rucsac" ... de altfel acele greutati carate s-au dovedit a fi complet inutile. Am avut apa la discretie, am avut hrana de tot felul in jurul meu, m-am odihnit foarte bine pe muschiul moale si catifelat ... si am avut oameni valorosi in jurul meu, oameni care s-au bucurat sa calatoreasca alaturi de mine, oameni pe care i-am invatat si de la care am invatat, oameni care au ales sa schimbe cararea si am fost detasata de aceasta alegere care, in trecut ma scotea din sarite. A fost un an in care am muncit foarte mult iar beneficiul a fost valorizarea talentelor native, dobandirea unui plus de experienta profesionala dar mai ales acceptarea propriei valori personale si profesionale si a anularii nevoii de a ma compara cu altii. Am inteles si am acceptat ca este ok ca atunci cand ploua sau bate vantul prea tare, sa ma adapostesc intr-o scorbura sau intr-o pestera ... Da, pestera sau scorbura si intunericul lor imi dadeau fiori in trecut ... acum au devenit surse si resurse in momentele dificile.
Simt ca s-a incheiat un ciclu de viata ... cei 42 de ani care au trecut si de acum urmeaza altceva ...
2017 se dovedeste a fi destinatia. Nu stiu ce ma asteapta dar are legatura cu implinirea viselor, atingerea perfectiunii si ANGAJAMENT (cuvantul anului 2017 pentru mine). Am decis sa las in urma cei 42 de ani, sa trag linie si sa spun PREZENT LA DATORIE !
Asa sa fie si asa este !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu