Când dai bir cu fugiții ... riști să te împiedici de undiță

Cand dai bir cu fugitii !? Cand te trezesti ca nimic din ceea ce insemna Constiinta de Sine, Divinitate, Credinta, nu mai au nici o valoare si nu iti mai ofera nici o motivatie de a crede in ele !?

Multa lume trece prin viata mea. Unii intra si dau cu nasul, altii doar ating cu degetul si altii fac cale intoarsa inca de la usa, adica suna cu 5 minute inainte de ora programata sa spuna ca nu ajung pentru ca sunt la Deva (si nu stiau ca sunt la Deva cu doua ore inainte!!).

Dar sunt si cativa care au curaj. Ma stiu de pe facebook si au o viziune angelica despre mine. Cand dau de mine constata insa ca sunt mai hotarata si determinata decat au ei dispozitie sa accepte. Si atunci zic, ba ca ii iau prea tare, ba ca ei se asteptau ca eu sa vad ingeri si sunt dezamagiti ca nu vad, ba ca au nevoie de un psiholog care sa fie mai mult spiritual decat rational ... Tot felul de scuze ca sa nu faca ceea ce sufletul le-a dat de inteles ca au nevoie. Obisnuiesc sa spun ca cei care vin la psiholog si gasesc scuze sa nu mai vina, aveau deja scuzele pregatite, inainte de a intra in cabinet. Este o minciuna pe care si-o baga singuri pe gat, suficienta cat sa nu fie nevoiti sa iasa din zona de confort si sa schimbe ceva in viata lor.

Apoi este categoria celor care vin si pun osul la treaba. Doamne cat de mult respect am pentru acesti oameni. Se chinuie, plang, sufera, zambesc, se bucura de reusite, se agata de dezamagiri, incearca sa-i schimbe si pe ceilalti odata cu entuziasmul lor dar inteleg repede ca entuziasmul lor nu este impartasit. Acesti oameni muncesc foarte mult. Muncesc cu ei, tin piept celor din jur, isi asuma decizii noi in viata lor .... Sunt atat de bucuroasa cand vad cate o poza cu noul lor copil, cu noua lor relatie, ca se casatoresc si isi asuma relatii, ca zambesc tatalui abuziv, ca imbratiseaza mama neimplicata, ca au o pasiune in care investesc energie, timp, bani ... ca viata lor este altfel, mai echilibrata, altfel perceputa, ca filtrele lor emotionale sunt mai curate si pozitive ...

Am totusi un procent redus (dar el exista), al celor care nu vor. Pur si simplu nu vor sa faca ce stiu rational, simt emotional ca au nevoie sa faca in viata lor. Si tot ce au invatat, tot ce au descoperit la ei, tot ce au inteles despre ei se anuleaza intr-o clipa. Revin la comportamentele lor initiale, ca si cand a dat in ei amnezia vizitelor in cabinet, a reusitelor si descoperirilor, a resurselor si potentialului identificat. Uita ce au invatat si se duc pe la altii, maestri reiki, radiestezisti sau altii care sa le rezolve problema pentru ca ei considera ca nu pot. Pai daca tu nu poti, cum sa poata altul pentru tine !? Ati uitat atat de repede sa pescuiti si asteptati ca altii sa pescuiasca pentru voi si sa va dea de mancare !?

Acestia raman prizonieri blocati in fricile cu care refuza sa se confrunte. Pentru cat timp nu stiu ... dar eu, ca om, inainte de a fi psiholog recunosc puterea spiritului care nu se lasa invins si doborat. Si chiar daca, raportat strict la abordarea psihologica, as putea considera ca aceste cazuri sunt urmarite de esec, stiu ca asta este doar aparenta ... Pentru ca omul este mult mai mult decat propriile frici, el este in primul rand iubire si... undeva, intr-un timp anume, el isi va aminti ... doar atat ... isi va aminti ...

Iar ca psiholog, am convingerea ca pescuitul este un act reflex si ca atunci cand se impiedica de o undita, cu siguranta va sti ce sa faca cu ea ...

Asa sa fie si asa este !!! Cu dedicatie pentru tine ... da, pentru tine :)