M-am apucat si eu sa citesc despre Jupiter in Scorpion, ca am tot citit asa fugitiv, tot felul de titluri legate de marele benefic si de faptul ca urmeaza 13 luni de elan si deschidere spre nou, intr-un cuvant de avansare ... rapida si eficienta pe termen lung.
Si tot citind eu, am aflat ca ultima data cand am avut aceasta configuratie a fost perioada octombrie 2005-noiembrie 2006 ... Pfffff !!! Zic pffff pentru ca mi-am adus aminte de anul ala si a fost tare greu ... Atunci am intrat in invatamant si am facut naveta la 70 km de Timisoara, la Sannicolaul Mare. A fost si o iarna grea, cu zapada si multa umezeala. Atunci am invatat sa am tupeu. A fost necesar pentru supravietuire. Nu cred ca am mai avut un astfel de an in care sa evoluez atat de mult ... poate doar in 1984, cand aveam 10 ani si viata mea s-a intors cu susul in jos.
Dar sa revin la 2005-2006. Am primit multe suturi in fund dar am facut si mari salturi inainte. A fost cu mult plans dar si cu multa auto-ironizare. Imi amintesc cum eram analizata ca ,,prospatura” si luata de proasta ca in final sa mi se spuna, destul de frecvent: ,,Nu credeam ca esti atat de rea!” Nu eram rea, doar ma aparam si demonstram ca sunt mai mult decat ,,bunăciune”. Da, am avut mult de furca cu barbatii, in perioada aia luptam sa imi definesc profesionalismul, statutul de psiholog si sa imi mentin integritatea ca femeie. Imi doream tare mult sa fiu luata in serios, sa fiu tratata cu respect dar am dat peste situatii care m-au pus sa lupt din greu pentru a ma face cunoscuta astfel.
Am muncit foarte mult in acel an. Cred ca niciodata nu am fost la fel de slaba ca atunci (poate doar cand eram manechina, pe la 19 ani), aveam in jur de 55 kg si ma trezeam la ora 5 in fiecare zi, ma culcam dupa ora 23, aveam doua job-uri, cel din invatamant si psiholog in transporturi si mergeam in fiecare zi la sala (sic!) ... da, mergeam la sala si alegam pe banda cam o ora jumate pana mi-au pus restrictie pe banda si mi-au spus ca nu imi mai fac abonament daca nu ma limitez la 15 minute ... Era o singura banda si toata lumea astepta dupa mine ... Colegele mele radeau de mine, imi spuneau: ,,Moni, tirista :) pentru ca veneam de la Sannicolau cu tirul si coboram pe Calea Aradului :))) Va dati seama ce credea lumea despre mine ... erau multe fețe care se uitau la mine cu dispreț :))) Nu prea ma lua nimeni la autostop si alte optiuni nu aveam sa vin acasa. Oricum este foarte fain sa calatoresti cu tirul, esti ,,deasupra tuturor” :)) Stiu fiecare curba de pe drumul ala si preocuparea mea majora era sa numar bufnitele din copacii de pe margine.
Am avut si multe bucurii. In fiecare zi cand mergeam la Sannicolau gaseam bani pe strada. Eram fascinata. Mai tarziu am inteles ca este un semn de la ingerasi, ca imi sunt aproape si ma sustin. Da, mi-au trimis oameni faini in ajutor, prieteni care mi-au fost suport cat timp am facut naveta acolo. In vacanta de vara din 2006, am decis sa-mi fac bani pentru a-mi deschide cabinet. Asa ca, am lucrat la o fabrica de impachetat detergenti. Nu mi-a fost rusine pentru ca aveam un motiv serios. Am invatat multe despre mine si despre limitele mele, ba chiar cred ca atunci mi-am definit anumite limite. Atunci am inteles cat de puternica sunt si ca pot fi ca muntele, de neclintit in convingeri morale. A fost un an in care am inteles ca nu sunt dispusa sa fac compromisuri doar ca altii sa se simta bine, am inteles că sunt mai ,,moață” decât tata care este nascut in Țara Moților. Am invatat cat de mult conteaza sa-ti asculti instinctul, sa-ti urmezi valorile si sa fii tot timpul dispus sa oferi bunatate, am inceput atunci sa lucrez cu copiii si sa vindec in acelasi timp copilul din mine.
Nu stiu cum se vor intampla lucrurile anul asta, de acum incolo. Cert este ca am convingerea ca va fi din nou cu salturi majore, cu multa munca si cu multe provocari ... cam ca si pana acum doar ca de data asta avem motivatii clare si serioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu