E greu sa scoti la suprafata neacceptari si
interpretari ale trecutului care te-au tinut blocat atata vreme intr-o stare de
letargie, intr-o stare de amorteala pe care nici macar nu o puteai
constientiza. Va spun asta din experienta. Ma chinui de sase luni sa revin la o
forma pe care o cunosc si mi-o doresc, dar tot imi scapa printre degete. Am
hotarat sa fiu fericita in fiecare zi si imi iese in proportie de 90%, dar mai
am acest 10% care ma deranjeaza, ma scoate uneori din sarite...
Ce sa fac cu aceasta parte din mine care nu
vrea sa-mi dea pace? Ce sa fac cu aceste framantari care nu ma lasa sa fiu si
sa ma manifest asa cum imi doresc? Ego-ul meu nu vrea sa se lase educat, nu
vrea sa colaboreze. Ii e frica. Are impresia ca-si va pierde identitatea. Ii e greu
sa accepte ca uniunea cu sinele superior ii poate fi benefica. Si atunci
ascunde cu disperare in colturi ale mintii pe care nici nu le banuiesc tot
felul de resturi, tot felul de nimicuri. Ma straduiesc sa le gasesc dupa dara
de firimituri lasata de acestea... Dar nu e usor.
Munca de a scoate la suprafata neacceptari,
senzatii de disconfort, interpretari gresite, incapatanari si alte cele de
felul acesta este foarte anevoioasa. Una din prietenele mele imi tot spune: “nu
te grabi sa le scoti pe toate o data, le vei bloca... ai tot timpul din
lume...” Stiu ca are dreptate, mi-as dori sa fie asa de simplu de facut cum
pare. Dar eu vreau sa scap de ele acum. De ce nu le pot gasi pe toate, de ce
trebuie sa astept? Pentru ca toate se intampla la timpul lor.
Da, stiu raspunsurile... Vazute pentru
altii sunt extrem de logice, dar ce te faci cand trebuie sa le aplici in viata
ta? Stiu ca trebuie sa ma detasez, stiu ca trebuie sa las lucrurile sa se
intample, stiu ca nimic nu are loc la intamplare. Dar le stiu constient. Le
inteleg. Pentru ceilalti le simt. Pentru mine imi este extrem de greu sa le
simt. Sa trec dincolo de bariera impusa de ego si sa las sufletul sa strige
libertatea pe care o simte si de care are nevoie...
Cea mai grea munca nu este sa-i ajuti pe
altii, este sa te ajuti pe tine. Chiar daca cer ajutor si il primesc, tot eu
trebuie sa trag de ego si sa-l conving sa-mi mai dea cate ceva din ceea ce a
ascuns. Prietenele mele ma ajuta, meditatiile deasemenea, Dumnezeu si ingerii
sunt si ei cu mine, dar tot eu trebuie sa scot in constient si sa simt in
inconstient totul.
Fiecare operatie de extragere este
obositoare, dar rezultatul este sublim. Ceea ce simti atunci cand mai eliberezi
cate ceva de la inchisoarea ego-ului, nu se compara cu altceva. Merita intreg
efortul, toata furtuna si tot disconfortul. Bucuria imensa va fi atunci cand
sufletul se va simti curat si liber, atunci cand ego-ul va hotara sa devina
partener, nu inamic, atunci cand va intelege ca nimeni si nimic nu-i vrea
raul...
Va doresc fiecaruia sa va apucati de
propria curatenie, este momentul propice... Planeta este in plina transformare,
hai sa o urmam si noi, fiecare cu cate putin, aducand astfel contributie la
curatenia spirituala generala.
Cu dragoste,
Iulia Vulpe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu