sâmbătă, 15 august 2015

Atat de dor ...

E cald ...mult prea cald si simt ca noaptea va fi lunga. Aleg insa, sa cobor in sufletul meu si sa inteleg unde sunt. Inchid ochii si cobor cu liftul constiintei ... adanc, tot mai adanc ... printr-un intuneric dens ... Identific primele pete de culoare. Prima data verzi, apoi galbene, roz, mov... rosii si albastre ... argintii si din ce in ce mai albe ... Pana cand are loc o flama de lumina, lumina pura, lina, calda care curge si se scurge, ma invaluie si imi lumineaza sufletul ca un far ce isi roteste raza de lumina in intinderea marii.
Prima data apar fluturii. Un val de culoare trepidand in intinderea sufletului, aparent intr-o miscare haotica dar care nu este altceva decat un dans unduitor care se inalta victorios ca apoi sa cada intr-o continua joaca si bucurie plina de incantare. Fiecare fluture are raza lui de lumina, fiecare bulina de pe aripa lui lasa in urma praf de stele si fiecare antena lanseaza un sunet de vibratie Divina.

Apoi apar unicornii cu aripile lor mari care ii ajuta sa se inalte pana la nori si apoi sa se arunce in ape si cascade racoroase si atat de mirifice. Sunt tare jucausi si le place sa fie mangaiati pe coama lor deasa ... Nu le place sa-i atingi pe corn ... Se zice ca le iei puterea daca faci asta si pentru ca ei mi-au spus acest secret, am grija sa nu-i dezamagesc. Inteleg ca uneori secretele sunt pretioase tocmai pentru ca nu oricine este pregatit sa le primeasca.  Vad cu ochii mintii niste manute de copil care incearca sa atinga aripile unicornilor si aud nechezatul jucaus si melodios in timp ce ei se oglindesc in intinderea de apa ....

Intunericul devine din nou mai dens si identific palpairi de lumina, la inceput abia vizibile apoi din ce in ce mai puternice dar care raman destul de micute si sunt insotite de pete de culoare la fel de mici. Si astfel apar zanele ... Atat de frumoase, de fragile, de blande si vesele ... insotite de pestisori colorati cu aripioare lungi si cretulii cu ajutorul carora tin pasul cu zanele aflate in zbor. Pentru prima data aud sunete line, o muzica celesta iar zanele si pestisorii lor danseaza bucurandu-se de luna, de stele, de picaturile de ploaie, de roua, de tot ce este viu ...

Si atunci imi simt inima cum bate din ce in ce mai tare si ... imi amintesc !! Imi amintesc de copilarie si de noptile in care ma jucam in intuneric cu fluturii,unicornii, zanele si pestisorii. Da !! Ei imi luminau intunericul si imi bucurau sufletul in acea liniste intinsa in care nu auzeam decat respiratia parintilor care dormeau.

Si ma vad din nou mica ...un copil superb, cu ochii mari si usori tristi dar care sclipeau cat pentru o mie de vieti. Cu par carliontat care zbura in vant atunci cand alergam prin curtea casei cautand flori de lacrimioare, de liliac, albinute sau soricei. Cu haine albe din ie sau bumbac care ma faceau sa ma simt libera si mangaiata in corpul meu. Cu drag de viata, cu bucurie in suflet si cu un ras atat de cristalin si de molipsitor.
Si ma cuprinde un dor ... atat de dor, de mine, de copilarie, de libertate, de nevinovatie ... Atat de dor ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu